Gin

Ginul este o băutură alcoolică spirtoasă, aromată cu fructe de ienupăr. ÃŽn afară de ienupăr poate avea arome de anason, scorÈ›iÈ™oară, coajă de portocală sau lămâie, rădăcini È™i seminÈ›e de angelica, coriandru sau prune sălbatice. ConcentraÈ›ia de alcool variază între 40-45%. Este utilizat, în special, ca ingredient de bază în diverse cocteiluri cum ar fi martini. Ginul iÈ™i are originea în Olanda, în secolul al XVII-lea. Realizarea lui este adesea atribuită doctorului Franciscus Sylvius. Era vândut în farmacii È™i utilizat în tratarea afecÈ›iunilor renale È™i gastrice, lumbago, calculilor È™i gutei. S-a răspândit în Anglia după ce Wilhelm al III-lea de Orania a fost încoronat în urma RevoluÈ›iei Glorioase. Băutura a devenit foarte popular în Anglia după ce guvernul a permis producÈ›ia fără autorizaÈ›ie impunând, în acelaÈ™i timp, taxe foarte mari băuturilor importate. Aceasta a creat o piață pentru alcool de proastă calitate, nepotrivit fabricării berii. Fiind foarte ieftin a devenit popular în rândul săracilor. Până în 1740 producÈ›ia a crescut de È™ase ori mai mult decât cea de bere. Berea își menÈ›inea, totuÈ™i, reputaÈ›ia deoarece fermentaÈ›ia alcoolică era mai sigură decât apa contaminată. Ginul era, prin urmare, blamat pentru problemele medicale È™i sociale pe care le cauza. ReputaÈ›ia celor două băuturi a fost descrisă de către William Hogarth în gravurile Beer Street È™i Gin Lane. Actul ginului din 1736 a impus taxe ridicate distribuitorilor È™i a condus la revolte. Taxele au fost treptat reduse È™i abolite în 1742. Actul ginului din 1751 a avut mai mult succes. El impunea distileriilor să vândă doar distribuitorilor autorizaÈ›i È™i a adus magazinele de gin sub jurisdicÈ›ia magistraÈ›ilor locali. ÃŽn Londra, la începutul secolului XVIII ginul era vândut pe piaÈ›a neagră È™i fabricat în distilerii neautorizate. Adeseori erau adaugate terebentină sau acid sulfuric. ÃŽn DicÈ›ionarul Webster din 1913 era afirmat fără alte comentarii că “Ginul comun este, de obicei, aromatizat cu terebentină”. ÃŽn coloniile tropicale britanice ginul era utilizat pentru a masca gustul amar al chininei. Aceasta se folosea împotriva malariei dizolvată în apă carbonatată, formând apa tonică. Amestecul stă la baza ginului tonic, foarte popular în zilele noastre, deÈ™i chinina nu mai este folosită impotriva malariei È™i nici nu ar fi necesară majorității consumatorilor. ÃŽn perioada prohibiÈ›iei ginul era foarte răspândit în SUA datorită metodei simple de producere. Muzeul NaÈ›ional al Ginului este situat în Hasselt, Belgia.